Societatea se află în continuă mişcare- acest
proces are drept scop ajustarea circumstanţelor la noile cerinţe ale populaţiei. Schimbarea are mereu la
bază un vis, tendinţa dea transforma „binele” în „mai bine”. Modalităţi de a transpune visul în realitate sunt mai multe,
elementul cel mai important rămînînd totuşi curajul.
Una din metodele de materializare a visului se realizează prin intermediul proiectelor.
Totul se bazează pe bani?- O ideologie învechită. Banii vor exista atît timp cît există iniţiativă, cît se află în continuă circulaţie. Banii trebuie să facă bani, la fel ca şi societatea umană (vezi „Reproducerea în lumea vie” din manualul de biologie). Pentru a putea fi cheltuiţi raţional e nevoie de o strategie, de un plan ce-ţi permite să evaluezi toţi paşii.
Planificarea strategică poate fi definită în diverse moduri. Conform DEX-ului, „planificare” reprezintă acţiunea de a planifica şi rezultatul ei; programare, organizare, coordonare pe baza unui plan. Michael Allison şi Jude Kaze în „Planificarea strategică pentru organizaţii non-profit” (1997) includ cîteva aspecte-cheie: „Planificarea strategică este un proces sistematic, prin intermediul căruia o organizaţie cade de comun acord şi construieşte un angajament în jurul celor care păstrează o anumită stare asupra priorităţilor care sunt esenţiale în misiunea lor şi este receptivă la mediul care mereu se transformă”.
Mai jos sunt indicaţi şapte paşi esenţiali ai procesului de planificare strategică:
1. Stabilirea bazei pentru planificarea stategică. La această etapă trebuie să răspundem la citeva întrebări: Cine va fi implicat? Cum se va proceda? De ce avem nevoie? Aici recrutăm grupul de lucru care va fi implicat în procesul de luare a deciziilor şi, ulterior, de transpunere a acestora în viaţă. Aruncăm o privire de ansamblu şi decidem cum procedăm pentru ca visul nostru să corespundă realităţii comunităţii. Planificarea are nevoie de timp şi de resurse. Cu toate acestea, asta nu ar trebui să devină un impediment în a face ceea ce este nevoie pentru a produce un plan.
2. Viziune şi Misiune: dezvoltare sau verificare. Viziunea e scopul pe termen lung- dacă planificăm ceva trebuie să ştim unde vrem să ajungem, astfel încît planul nostru să aibă o direcţie. Misiunea reprezintă obiectivele specifice, concise, clar formulate şi atractive.
3. Evaluarea mediului. La această etapă putem folosi analiza SWOT- Strengs- forţe, puncte tari; Weakness- slăbiciuni, unde putem face îmbunătăţiri?; Opportunities- oportunităţi, ce schimbări au avut loc în mediul nostru care ar putea să ne permită să ne atingem mai bine scopul?; Threats- ameninţări, de ce schimbări la nivel de mediu avem nevoie pentru a ne proteja sau pentru a ne pregăti pentru efectuarea muncii noastre.
4. Stabilirea unor probleme strategice. La acest nivel ar putea fi descoperită nevoia de a ne întoarce la o fază anterioară şi s ă mai facem ceva cercetări. Nu ar fi o idee nimerită să se facă scurtături în această aprte a procesului. Rezultatele analizei SWOT pot fi folositoar e şi ar trebui să vedem cum aspectele strategice identificate se relaţionează cu forţele, slăbiciunile, oportunităţile şi riscurile .
5. Scrierea de scopuri şi obiective. La acest nivel se întrevede ultimul stadiu al procesului. Deja majoritatea deciziilor au fost luate şi imaginea asupra direcţiei ar trebui să fie clar conturată. Obiectivele ar putea fi cercetate sub aspectul analizei SMART: Specific- ar trebui scrise într-o formă concisă, care să demonstreze concret cînd, unde şi cum situaţia va fi schimbată; Măsurabil - astfel ca rezultate să poată fi măsurate cantitativ şi calitativ; Area specific (realizabil) - elementul schimbării trebuie să fie prezent spre a motiva oamenii, dar ei trebuie să-şi permit să evite frustrarea; Realistic – în acest caz e nevoie de a se concentra asupra priorităţilor comunităţii; Time bound (încadrare temporală) - trebuie să includă un cadru temporal al muncii, în care obiectivul trebuie realizat.
6. Notarea unui plan strategic. Acest pas include doar notarea rezultatelor analizelor anterioare. Nu există un model standard, dar ca o posibilă structură a documentului ar putea fi incluse următoarele titluri: Intorducere, Misiune şi viziune, Istoria organizării şi profilul; Aspecte strategice şi strategiile în interiorul organizaţiei/ grupului de lucru; Scopuri şi ţinte.
7. Implimentarea planului. Acum e momentul în care lucrurile încep a se mişca. Avem direcţiile oferite de plan, încadrarea în timp şi conţinutul. Pentru implimentare e nevoie de dezvoltarea acţiunilor (sau a planurilor operaţionale) pentru fiecare aspect strategic.
După ce planificarea strategică a fost stabilită şi aţi selectat potenţialele surse de finanţare (chiar şi dacă aceasta este parţială), e necesar ca să-i daţi proiectului DVS o formă relevantă cererii de finanţare. În cazul unui concurs de granturi, finanţatorii pot singuri st abili forma pe care o va avea cererea. Dacă aceasta însă nu este inclusă, vă vom prezenta un model universal, care ar include posibilele puncte cuprinse într-o cerere de finanţare. În general, cererea de finanţare poate fi definită ca un document prin intermediul căruia se cere o anumită sumă de bani, care să fie folosiţi într-un anumit mod, pentru o perioadă de timp limitată pentru realizarea unor obiective care vor răspunde anumitor necesităţi.
(Forma cererii de finanţare va fi prezentată în numărul următor)
Una din metodele de materializare a visului se realizează prin intermediul proiectelor.
Totul se bazează pe bani?- O ideologie învechită. Banii vor exista atît timp cît există iniţiativă, cît se află în continuă circulaţie. Banii trebuie să facă bani, la fel ca şi societatea umană (vezi „Reproducerea în lumea vie” din manualul de biologie). Pentru a putea fi cheltuiţi raţional e nevoie de o strategie, de un plan ce-ţi permite să evaluezi toţi paşii.
Planificarea strategică poate fi definită în diverse moduri. Conform DEX-ului, „planificare” reprezintă acţiunea de a planifica şi rezultatul ei; programare, organizare, coordonare pe baza unui plan. Michael Allison şi Jude Kaze în „Planificarea strategică pentru organizaţii non-profit” (1997) includ cîteva aspecte-cheie: „Planificarea strategică este un proces sistematic, prin intermediul căruia o organizaţie cade de comun acord şi construieşte un angajament în jurul celor care păstrează o anumită stare asupra priorităţilor care sunt esenţiale în misiunea lor şi este receptivă la mediul care mereu se transformă”.
Mai jos sunt indicaţi şapte paşi esenţiali ai procesului de planificare strategică:
1. Stabilirea bazei pentru planificarea stategică. La această etapă trebuie să răspundem la citeva întrebări: Cine va fi implicat? Cum se va proceda? De ce avem nevoie? Aici recrutăm grupul de lucru care va fi implicat în procesul de luare a deciziilor şi, ulterior, de transpunere a acestora în viaţă. Aruncăm o privire de ansamblu şi decidem cum procedăm pentru ca visul nostru să corespundă realităţii comunităţii. Planificarea are nevoie de timp şi de resurse. Cu toate acestea, asta nu ar trebui să devină un impediment în a face ceea ce este nevoie pentru a produce un plan.
2. Viziune şi Misiune: dezvoltare sau verificare. Viziunea e scopul pe termen lung- dacă planificăm ceva trebuie să ştim unde vrem să ajungem, astfel încît planul nostru să aibă o direcţie. Misiunea reprezintă obiectivele specifice, concise, clar formulate şi atractive.
3. Evaluarea mediului. La această etapă putem folosi analiza SWOT- Strengs- forţe, puncte tari; Weakness- slăbiciuni, unde putem face îmbunătăţiri?; Opportunities- oportunităţi, ce schimbări au avut loc în mediul nostru care ar putea să ne permită să ne atingem mai bine scopul?; Threats- ameninţări, de ce schimbări la nivel de mediu avem nevoie pentru a ne proteja sau pentru a ne pregăti pentru efectuarea muncii noastre.
4. Stabilirea unor probleme strategice. La acest nivel ar putea fi descoperită nevoia de a ne întoarce la o fază anterioară şi s ă mai facem ceva cercetări. Nu ar fi o idee nimerită să se facă scurtături în această aprte a procesului. Rezultatele analizei SWOT pot fi folositoar e şi ar trebui să vedem cum aspectele strategice identificate se relaţionează cu forţele, slăbiciunile, oportunităţile şi riscurile .
5. Scrierea de scopuri şi obiective. La acest nivel se întrevede ultimul stadiu al procesului. Deja majoritatea deciziilor au fost luate şi imaginea asupra direcţiei ar trebui să fie clar conturată. Obiectivele ar putea fi cercetate sub aspectul analizei SMART: Specific- ar trebui scrise într-o formă concisă, care să demonstreze concret cînd, unde şi cum situaţia va fi schimbată; Măsurabil - astfel ca rezultate să poată fi măsurate cantitativ şi calitativ; Area specific (realizabil) - elementul schimbării trebuie să fie prezent spre a motiva oamenii, dar ei trebuie să-şi permit să evite frustrarea; Realistic – în acest caz e nevoie de a se concentra asupra priorităţilor comunităţii; Time bound (încadrare temporală) - trebuie să includă un cadru temporal al muncii, în care obiectivul trebuie realizat.
6. Notarea unui plan strategic. Acest pas include doar notarea rezultatelor analizelor anterioare. Nu există un model standard, dar ca o posibilă structură a documentului ar putea fi incluse următoarele titluri: Intorducere, Misiune şi viziune, Istoria organizării şi profilul; Aspecte strategice şi strategiile în interiorul organizaţiei/ grupului de lucru; Scopuri şi ţinte.
7. Implimentarea planului. Acum e momentul în care lucrurile încep a se mişca. Avem direcţiile oferite de plan, încadrarea în timp şi conţinutul. Pentru implimentare e nevoie de dezvoltarea acţiunilor (sau a planurilor operaţionale) pentru fiecare aspect strategic.
După ce planificarea strategică a fost stabilită şi aţi selectat potenţialele surse de finanţare (chiar şi dacă aceasta este parţială), e necesar ca să-i daţi proiectului DVS o formă relevantă cererii de finanţare. În cazul unui concurs de granturi, finanţatorii pot singuri st abili forma pe care o va avea cererea. Dacă aceasta însă nu este inclusă, vă vom prezenta un model universal, care ar include posibilele puncte cuprinse într-o cerere de finanţare. În general, cererea de finanţare poate fi definită ca un document prin intermediul căruia se cere o anumită sumă de bani, care să fie folosiţi într-un anumit mod, pentru o perioadă de timp limitată pentru realizarea unor obiective care vor răspunde anumitor necesităţi.
(Forma cererii de finanţare va fi prezentată în numărul următor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu